Există oameni care își petrec viața căutând răspunsuri.
Și există oameni care înțeleg, la un moment dat, că nu răspunsurile sunt cele mai importante, ci întrebările care îi transformă.
Mă regăsesc mai degrabă în a doua categorie.
Privind înapoi, observ că cele mai importante momente din viața mea nu au fost cele în care totul era clar, ci cele în care ceva se destrăma. Momentele în care certitudinile dispăreau, direcțiile se schimbau, iar ceea ce credeam că sunt nu mai era suficient. Abia atunci începea adevărata călătorie.
Am descoperit că uneori trebuie să pierzi o poveste despre tine pentru a găsi una mai adevărată.
Nu am fost atrasă niciodată de suprafață. M-au interesat mereu rădăcinile. Ce se află dincolo de aparențe. Ce ascunde tăcerea. Ce se întâmplă în sufletul unui om înainte ca el să găsească puterea de a spune: „Sunt gata să merg mai departe.”
Poate de aceea m-au fascinat oamenii.
Poate de aceea ascult atât de mult.
Poate de aceea, în diferite forme, am ajuns să însoțesc procese de transformare. Uneori prin cuvinte. Alteori prin prezență. Alteori prin muzică.
Pentru mine, creativitatea nu este despre a produce ceva frumos.
Este despre a transforma experiența în sens.
Este despre a lua fragmente de întuneric, întrebări, vulnerabilități, amintiri, visuri și a le așeza într-o formă care poate deveni lumină și pentru altcineva.
Cred că fiecare om poartă în el o poveste care merită ascultată.
Cred că fiecare rană ascunde o lecție.
Cred că fiecare sfârșit poartă deja în el sămânța unui nou început.
Poate de aceea mă regăsesc atât de mult în ideea renașterii. Nu ca eveniment dramatic, ci ca proces continuu. Ca alegere repetată de a reveni la tine însăți, chiar și după perioade în care te-ai pierdut.
AmanitaZet s-a născut undeva din această filozofie.
Nu ca o explicație.
Nu ca un proiect.
Ci ca o extensie a unei căutări.
O căutare a autenticității.
O căutare a adevărului.
O căutare a frumuseții care apare atunci când încetăm să ne mai ascundem de noi înșine.
Dacă există un mesaj pe care aș vrea să îl las în urmă, atunci acesta este:
Nu trebuie să fii perfect pentru a deveni lumină pentru altcineva.
Nu trebuie să ai toate răspunsurile pentru a inspira.
Nu trebuie să fii vindecat complet pentru a oferi speranță.
Uneori este suficient să continui.
Să rămâi deschis.
Să înveți.
Să creezi.
Să iubești.
Să cazi și să te ridici din nou.
Iar când privești în urmă, să descoperi că fiecare transformare nu te-a îndepărtat de tine, ci te-a adus mai aproape.
Poate că acesta este adevăratul drum.
Nu drumul spre succes.
Nu drumul spre validare.
Ci drumul spre autenticitate.
Iar de acolo începe totul.